Vis de iarnă

Într-un ciorchine malform
Roboteşte un vierme
Eu dorm
Pe sub derme
Visând cam confuz
Inele de carne
Într-un spaţiu difuz
Sub lucarne
Vânzolind prin tunele lacustre
Târcolind osatura
Unor feţe ilustre
Mursecând natura
Microcurenţi electrici agili
Alunecă rupţi de timp
Prin sinapse-adormite

Receptaculi fragili
Speriate termite

(De dulce)

Înapoi – niciun gând, nici măcar o suflare –
aripi albe arzând cioburi de întâmplare;
despre noi nu, nimic, de atunci nici o şoaptă –
ploi cu sufletul mic,...
. . .
... şi străin de-a mea faptă,
de-al tău zâmbet – puţin – prefăcut în uitare,
un minut te mai ţin,... o părere, o stare,...
un arcuş tânguios cu alean pentru strune,
fluier aspru, de os,... scribul orb printre rune,...
pe un cer de-nceput prima rază de soare,
însetatul sărut, mângâierea ce doare...
toate astea să-ţi fiu şi-un pahar de visare,
candela cu foc viu lângă pâine şi sare
şi-nnainte un gând – o bătaie de-aripă –
sufletul meu zburând către tine, in pripă...

Fără urmări

Atinge-m-aici(!) – îmi ziceai,
ascunzându-ţi privirea
într-un păienjeniş de gene...
Habar nu aveai
cât de-nsetat de privirea aceea
între ape pluteam...
Haine tentacule algele
în juru-mi ţeseau,...
ochi febrili de peşti fosili
îmi tăceau spre-adormire,...
un tsunami de sare acoperea definitiv,
cu solzi de neputinţă,
orice urmare.
Iar tu... habar n-aveai
cât de timid te doream(!)

Rotund

te-am ştiut
cu toţi ghioceii buimaci
te-am iubit
cu toate petalele de cireş
te-am rănit
cu singurul mac din oceanul de spice
şi te-am îngropat
sub toţi fulgii de nea...
doar tu mă respiri
din gutuia de pe
pervazul bunicilor(!)

PACE

Cântam ca de-obicei
în frangleză
pe acoperişul lumii

mă simţeam în largul meu
când, uşor neîndemânatic,
mi-ai tăiat un deget
zăpada toată s-a-mpurpurat
cerul( atotsimţitor) şi-a pus
broboadă cernită
numai eu nu-nţelegeam
continuam să cânt în frangleză
acolo sus
şi mi-ai tăiat al doilea deget
plângeau cascadele nereţinut
în glasul meu
se simţea nedumerirea
dar continuam să cânt
împăcat
pe-acoperişul lumii
într-o limbă inexistentă

dintr-un obscur imbold
cu mână tot mai sigură
al treilea deget mi-ai tăiat
sângerau vulcanii în lume
iar eu
eu cântam într-o limbă nenăscută
şi era pace
apoi, m-am trezit

What a wonderful world(!)

Din sputa-ţi grea
o diformă placentă prinde viaţă
colcăie, creşte vâscos,
ape sângerii o străbat
purulente excrescenţe
măresc agitaţia cililor vibratili
spasmodic noi pedunculi apar
se resorb, reapar
apendice hâde
cu funcţionalităţi impredictibile
se mişcă dezarticulat
sporind entropia bizarului sistem
bolborosind fâsâit
miliarde de seminţe-spori
se desprind
invadează spaţiul
neştiutori hrăpăreţi
inconştienţi kamikadze
plutind fără direcţie
în aşteptarea unei fărâme de material fertil
Ce lume minunată!