Se afișează postările cu eticheta pace. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pace. Afișați toate postările

vineri, 20 martie 2015

VLADIMIR PUTIN, DISPĂRUT TIMP DE ZECE ZILE!

ADEVĂRUL DESPRE DISPARIŢIA LUI VLADIMIR PUTIN TIMP DE ZECE ZILE - EMISARII UNEI SUPERCIVILIZAŢII EXTRATERESTRE L-AU CONVINS SĂ LE ŢINĂ UN CURS INTENSIV DESPRE "DUREREA LA BASCĂ DE TOATĂ LUMEA"( A DURAT ZECE ZILE PENTRU CĂ S-AU DOVEDIT GREI DE CAP - CU TOATE SUPERCAPACITĂŢILE LOR COGNITIVE ŞI INTELECTUALE!)! NU SE ŞTIE, ÎNCĂ, DACĂ A AVUT SUCCES! VOM REVENI... Sursa: B.I.C.I.U.( Biroul de Informaţii, Contrainformaţii şi Investigaţii Universale)

The truth about Vladimir Putin's disappearance for ten days - emissaries of an alien supercivilization convinced him to give them a crash course in "not giving a shit" about everyone (it lasted ten days, because they turned out to be heavy-headed - with all their cognitive and intellectual supercapabilities)! No word, yet, on whether it was successful! We'll be back... ( source, B. I. C. I. U. - Universal Bureau of Intelligence, Counterintelligence and Investigation)

sâmbătă, 23 octombrie 2010

2012

free counters

..., 2012, and countin'...
This world never ends!
What matters is the way it goes...
I'll be back with more on this matter!
Stay close!
The worst thing in human evolution is money( as a concept and with all that comes along with it)!
The real right idea - in order to heal humanity - is TO SHARE!
For the moment, just ponder on it and keep in touch!
There are more to come...

joi, 24 decembrie 2009

Vis de iarnă

Într-un ciorchine malform
Roboteşte un vierme
Eu dorm
Pe sub derme
Visând cam confuz
Inele de carne
Într-un spaţiu difuz
Sub lucarne
Vânzolind prin tunele lacustre
Târcolind osatura
Unor feţe ilustre
Mursecând natura
Microcurenţi electrici agili
Alunecă rupţi de timp
Prin sinapse-adormite

Receptaculi fragili
Speriate termite

(De dulce)

Înapoi – niciun gând, nici măcar o suflare –
aripi albe arzând cioburi de întâmplare;
despre noi nu, nimic, de atunci nici o şoaptă –
ploi cu sufletul mic,...
. . .
... şi străin de-a mea faptă,
de-al tău zâmbet – puţin – prefăcut în uitare,
un minut te mai ţin,... o părere, o stare,...
un arcuş tânguios cu alean pentru strune,
fluier aspru, de os,... scribul orb printre rune,...
pe un cer de-nceput prima rază de soare,
însetatul sărut, mângâierea ce doare...
toate astea să-ţi fiu şi-un pahar de visare,
candela cu foc viu lângă pâine şi sare
şi-nnainte un gând – o bătaie de-aripă –
sufletul meu zburând către tine, in pripă...

Fără urmări

Atinge-m-aici(!) – îmi ziceai,
ascunzându-ţi privirea
într-un păienjeniş de gene...
Habar nu aveai
cât de-nsetat de privirea aceea
între ape pluteam...
Haine tentacule algele
în juru-mi ţeseau,...
ochi febrili de peşti fosili
îmi tăceau spre-adormire,...
un tsunami de sare acoperea definitiv,
cu solzi de neputinţă,
orice urmare.
Iar tu... habar n-aveai
cât de timid te doream(!)

PACE

Cântam ca de-obicei
în frangleză
pe acoperişul lumii

mă simţeam în largul meu
când, uşor neîndemânatic,
mi-ai tăiat un deget
zăpada toată s-a-mpurpurat
cerul( atotsimţitor) şi-a pus
broboadă cernită
numai eu nu-nţelegeam
continuam să cânt în frangleză
acolo sus
şi mi-ai tăiat al doilea deget
plângeau cascadele nereţinut
în glasul meu
se simţea nedumerirea
dar continuam să cânt
împăcat
pe-acoperişul lumii
într-o limbă inexistentă

dintr-un obscur imbold
cu mână tot mai sigură
al treilea deget mi-ai tăiat
sângerau vulcanii în lume
iar eu
eu cântam într-o limbă nenăscută
şi era pace
apoi, m-am trezit